Sirenele închipuiri ale oamenilor?
Sirenele sunt creaturi mitice care se pare că ar trăi în mările din întreaga lume. Arată ca nişte femei frumoase, cu păr lung, dar de la talie în jos cu corp de peşte. Marinarii şi pescarii spun de secole întregi poveşti despre sirenele pe care le-au văzut. Primele sirene ar fi fost văzute în Assira, în jurul anului 1000 i. e. n.
Imaginea cea mai răspândită a sirenei este cea pe care stă pe o stâncă, admirându-se într-o oglindă.
În Odiseea lui Homer, a fost prima menţiune documentară despre existenţa unor fiinţe jumătate om şi jumătate peşte , numite sirene. Aceste legende se bucură de o mare credibilitate la popoarele scandinave şi la cele de pe coasta Adriaticii. Savanţi francezi şi britanici afirmă că aceste fiinţe aparţin de fapt unor specii de mamifere marine numite dugongi şi lamantini, al căror bust prezinta glande mamare proeminente şi o coadă sub forma celor asemănătoare delfinilor. După acest verdict dat de ştiinţă, sirenele cu istoria şi misterele lor au fost uitate. De curând însă, zoologii americani, au fost confruntaţi cu rapoarte ciudate venite din Papua-Noua Guinee, rapoarte a căror calitate si credibilitate erau greu de contestat. Antropologul Ray Wagner de la Universitatea din Virginia a strâns sute de mărturii ale papuaşilor, care afirmă că au văzut aşa numiţii oameni ai mării, fiinţe şi torsuri umane, jumătatea inferioară a corpului terminată cu o înotătoare caudala asemănătoare cu a delfinilor.Un papuaş bătrân a povestit că o astfel de femelă prinsă în plasele de pescuit, avea pielea deschisă la culoare, aproape albă, părul lung, negru, cu figura la fel ca cea a oamenilor, cu excepţia gurii, care părea ciudată, cu buze drepţi şi subţiri. Femelele au glande mamare rotunde şi mari, fiecare sex posedând organe sexuale asemănătoare cu cele ale omului, singura deosebire constituind-o picioarele, care de la genunchi şi până la glezne erau unite iar tălpile au devenit opozabile asemănătoare mai de grabă cu înotatoarele delfinilor. Deci, sirene... Aceste fiinţe, pe care triburile Barok şi Nakela le-au botezat Ri, mănâncă peşti mici, respiră ca orice mamifer şi nu au fost auzite vorbind, deşi pescarii îţi aminteau de strigătele aproape umane scoase de o femelă măcelarită pentru a-i vinde carnea. În 1983 biologul Ray Mackal de la Universitatea din Chicago afirmă că: o sirena adevărată ? jumatate om şi jumătate peşte ? este o imposibilitate genetică. Dar aceste creaturi pot fi o specie necunoscută de sireniene ( grup de mamifere ), care include dugongii şi lumantinii . S-ar putea chiar ca Ri, să fie un grup humanoid, rezultat în urma unor defecţiuni genetice. Antropologul Ray Wagner consideră ca din punct de vedere anatomic şi evoluţionist, aceşti Ri sunt o problemă dar autenticitatea rapoartelor este greu de contestat.O expediţie făcută de specialişti în 1983, a descoperit numeroase specii de peşti. Auzindu-i pe băştinaşi povestind despre Ri, specialiştii le-au arătat imagini ale unor lamantini şi dugongi, care trăiau în apele Australiei şi Noii Guinee, numai ca triburile cunoşteau aceste fiinţe şi făceau deosebirea între ele şi cele pe care ei le numeau Ri. Localnicii deosebeau clar delfinii si dugongii de ceea ce ei numeau oamenii din mare. În una din zile speciliştii au avut ocazia să vadă la depărtare o astfel de fiinţa, ba chiar să o fotografieze. În toate acele zile, tot ce au putut aduna au fost câteva observaţii incomplete efectuate de la distanţe mari şi două fotografii neconcludente, una infatisând o înotatoare caudală şi cealaltă un corp zvelt, arcuindu-se la suprafaţa apei. Înainte de plecare, localnici le-au mai semnalat o astfel de apariţie la mare depărtare, în apele golfului dar tot ce au putut să vadă a fost o spinare lucioasă dar aparent plată, nu rotundă ca cea a delfinilor.Poate că aceşti Ri sunt accidente genetice, poate că sunt rezultatul vreunei experienţe făcute de cine ştie cine, poate sunt pur şi simplu doar nişte mamifere. Dar dacă sunt rudele noastre acvatice, hominizi porniţi în altă direcţie evolutivă?
